În prima parte a lunii mai ne-am întors la câteva cărţi dragi nouă, cu poveşti, poezii şi cu puţină limbă germană. Astăzi vă vom prezenta doar cărţile alese exclusiv de Mathias, pentru că cele alese de mine sunt centrate pe o temă anume cu care am tot cochetat în ultima săptămână şi de care încă nu ne-am plictisit. De îndată ce vom termina activităţile tematice, vă vom povesti mai multe!
Să revenim la cărţile de faţă. Rime cu codiţă este una dintre minunatele cărţi pentru copii ale Luciei Muntean, pe care Mathias le îndrăgeşte foarte, foarte mult. Îi plac poeziile pline de haz şi de învăţăminte, îi plac şi ilustraţiile, iar de fiecare dată când petrecem mai mult timp asupra unei cărţi din colecţia noastră, devine foarte interesat să povestească ce li s-a întâmplat unora dintre personaje, să comenteze despre cum era sau nu era bine să facă acestea sau să recite versuri prinse din zbor. Vă recomandăm cu drag toate cărţile acestei autoare minunate, cu promisiunea că cei mici nu se vor plictisi de ele.
Mielul
Mielul mic de-o săptămână - Cum îi spală mama lui
Poartă cojocel de lână Cojocelul, poţi să-mi spui?
Şi e alb şi e curat, Că sunt foarte curios,
Numai bun de mângâiat. Să aflu cum i-l dă jos.
- Cojocelul fără pată
Nu-l dezbracă niciodată.
Ştiţi de ce, copiii mei?
Fiindcă n-are năsturei!
Să vă mai spunem o dată cât de mult ne plac cărţile ilustrate de Tony Wolf? Bunico, spune-ne o poveste cu animale domestice, respectiv cu animale sălbatice, de la Editura Crişan, sunt două cărţi în format foarte mare, fiecare cu câte douăsprezece povestioare simpatice cu animale, însoţite de ilustraţii delicioase. În prima dintre ele, iepuraşii vor ca bunica lor să le mai spună o poveste înainte de culcare. Astfel, iepuraşii află rând pe rând despre isprăvile animalelor de la ferma Mărul verde. Calul Napoleon, câinele de pază Billy, măgăruşul Clopoţel, mielul Bucliţă, mânzul Norişor şi alţii sunt personaje ale acestor povestioare, fiecare cu povaţa ei, fiecare cu o învăţătură!
Poveştile despre animalele sălbatice sunt spuse unor ursuleţi de către bunica lor, ursuleţi care mai de care mai curioşi şi fără chef de somn. Girafa Rafaela, elefantul Tobias, pinguinul Pin, tigrişorul Tilly, zebra Bella sau ursuleţul Bruno au parte de tot felul de întâmplări, fiecare cu povaţa ei, fiecare cu un tâlc, aşa cum ne spune şi prezentarea cărţii de pe ultima copertă. A procedat maimuţica Tippy corect când nu a ascultat-o pe mămica ei? Dar Hippy, hipopotamul cel leneş, regretă oare alegerea făcută? Aşa ne începem noi conversaţiile după fiecare poveste. De asemenea, vorbim şi pe marginea imaginilor sau despre numele personajelor. Cu siguranţă ne vom mai întoarce asupra acestor cărţi, deoarece lui Mathias îi plac foarte mult şi de fiecare dată ne dau noi idei de a folosi textul şi temele acestor poveşti simple şi simpatice.
Fünf kleine Äpfel (Cinci mere mici) de Yusuke Yonezu, este o cărticică, pe cât de simplă, pe atât de utilă şi interesantă, ce reprezintă materialul de limbă germană cel mai îndrăgit de Mathias de până acum. Am citit-o şi răscitit-o şi i-am întors paginile şi pe faţă şi pe dos, şi la propriu, şi la figurat! :) Noi avem această carte de la Julia Toys, sursa noastră preţioasă de materiale în limba germană şi nu numai, pe care v-o recomandăm cu drag!
Elefantul, broasca ţestoasă, şarpele, iepuraşul şi omida mănâncă fiecare câte un măr din cele cinci de la începutul cărţii, până nu mai rămâne niciunul. Formatul cărţii este foarte interesant, fiecare a doua pagină prelungindu-se şi arătându-ne cine ne-a mai furat un măr, fiecare cifră luând forma animalului respectiv. Aceste mici surprize l-au incântat pe Mathias, ca de altfel toate celelalte elemente ale cărţii. A învăţat denumirile celor cinci vietăţi şi alte cuvinte din text în germană, a repetat numerele până la 12 în aceeaşi limbă, având startul dat de cele cinci din carte şi de asemenea, a pronunţat denumirile culorilor împreună cu mine, apoi singur, datorită fluturaşului colorat de pe ultima pagină în care se transformă omida, după ce aceasta mănâncă ultimul măr.
Profitând de firul simplu al temei cărţii, am făcut şi noi socotelile prin care, din cinci mere, treptat nu mai rămânem cu niciunul. Astfel, i-am oferit lui Mathias un coşuleţ cu cinci mere din lemn, mici şi roşii precum în carte, din care i-am cerut pe rând câte unul, sub pretextul că trebuie să hrănesc animalele. De fiecare dată număra merele rămase în coş şi îmi dădea răspunsul la întrebarea Dacă din x mere luăm unul, câte ne mai rămân? După ce le-am terminat, am socotit şi invers, adunând măr cu măr înapoi în coş. Am adus încă un măr de la piaţă, aşadar câte vom avea acum în coş? Şi astfel am parcurs operaţiile matematice de scădere şi adunare până la cinci, datorită acestei cărticele minunate. :)
Sperând că v-au plăcut şi de data aceasta recomandările noastre vesele, colorate şi educative, vă dorim lectură plăcută!
M. 3 ani şi 3 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu